Blogul de azi îl voi începe astfel: "Bună seara, și bine v-am găsit, dragii mei!" Evident că a trebuit să treacă din nou o veșnicie pentru a vă scrie din nou...
Vă salut din Iad: e călduț aici, ce pot să zic... Mă simt atât de bine, încât aș vrea să mor... E sfârșit de semestru: diREKT 100 proiecte (că doar nu există alte metode de a lua note, nu?), timp scurt, multe teme, mult de învățat, puțin timp de trăit.
Îmi pare rău că versurile lui Cheloo au devenit realitate: "Unde să ne mai ascundem / Când fugim de noi / În jur e pace, nu-mi place / În suflet port un război"...
Totul e un cer înnorat pentru mine. Însă există momente în care Soarele reușește să străpungă cu razele sale acea întunecime și mai apar și momente vesele în viața mea de licean!
De exemplu, ieri a fost 1 IUNIE: ziua Copilului. Am primit bomboane de la majoritatea profesorilor, ceea ce mi s-a părut foarte drăguț. La engleză am vorbit despre copilărie și am fost nevoiți să compunem o poezie legată de CHILDHOOD! Cu "step by step"-ul lui Vlad, cu ultima strofă a lui Mihai, cu 2 versuri de-ale lui Răducu și cu restul de 80% al meu, am compus următoarele versuri: "I will always want to be a child / To keep this little part of mine: / No worries and no stress / Only curiosity and happiness! / A child will never rest / He will always see the best / He explores step by step / With an angel on his back. / Forgiveness, honesty and love,/ We all should remember to see in this way / The world!" (Se vede că ascult PARAZIȚII, no?)
Jocul de la informatică începe să prindă formă, fiind aproape gata, ceea ce mă face fericit! Rămân de rezolvat micile detalii de design, dar asta e altă căciulă...
Îmi pare rău că vă scriu atât de rar, dar e greu... de aici, din Hell, semnalul nu e prea bun. Cum prind o ocazie, vă mai scriu câte ceva. Eu încerc să scap din el. Urați-mi succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu